Hai!
Laudă-mă şoaptă în versuri de sixtet,
Adu-mi o mângâiere în cupa-ţi de şampan,
Plesneşte-mi încruntarea cu-o coadă de oblet,
Şi linge-mi cu blândeţe o vorbă în timpan...
Clădeşte lângă mine o stană de iubire
Şi du-mă lângă munte să-ţi simt ecouri vii,
Turbat de disperare, ieşit puţin din fire,
Omagiu adus în piatră, cunoscător ţi-oi fii!
Voi încerca să-ţi mângâi orgoliul deşirat,
În lumea răutăţii, ce vise-mi înnegreşte..
Mă spăl de cruditate, de rânced şi păcat
Şi mă ridic cu tine spre Mâna ce-ocroteşte.
Mă-nchin în faţa ta cu adoraţii sacre
Şi îţi gasesc reversul pe lumi de culmi secate,
Departe de ai tăi, în fante mari şi acre,
În dialoguri lungi, discursuri gri, şocante...
By Alexandra Șuțu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu