POEZIE: Destul!

Nu aş putea o clipă să te scap 
Din mâna-mi încleştată de iubire,
În mii de cioburi chipul să ţi-l crap,
Să ţin în palmă o simplă amintire.
Nu pot iubito ochii să ţi-i pierd
Căci strălucirea lor mi-e muză!
Şi nu vreau sincer, nici nu pot să cred!
Că pâlpâitul lor e doar o spuză...
Nu stii iubito, zău! Nu stii deloc!
Ce aprigă-ţi iubire port în mine,
Ce chin m-apasă, mă simt un dobitoc!
Să mă despart de gândul tău nu-mi vine.
Iubito, nu vreau să mă crezi nebun!
Dar jur că dragostea-mi aleargă în neştire,
La zeci de continente-am să le spun
Să te găsească şi să-ţi dea de ştire.

De vrei să ştii ceva de mine,
Întreabă marea.Ea chinu-mi înţelege.
M-a spovedit cu valurile-i line,
M-a 'ncoronat de suferinţă rege.
Plesnit cu palme grele, vântul,
M-a 'mbărbătat să-mi caut fericirea,
Destul! i-am spus, distrus de gândul 
Că te-am pierdut, că mi-ai secat trăirea.

By Alexandra Șuțu