" Când aveam șase ani și mama mea îmi dădea primele lecții, mă învăța că suntem făcuți din țărână și că în țărână ne vom întoarce. Aveam îndoieli și vorbele ei nu mă convingeau. Mama și-a frecat atunci palmele una de alta (ca pentru a face găluște) și mi-a arătat micile bucățele negricioase de epidermă care se desprinseseră drept dovadă că eram făcuți din pământ. Am fost stupefiat de această demonstrație."
( Sigmund Freud "Interpretarea viselor")
(Amalia Nathansohn - mama lui S.Freud)
" Această tânără delicioasă, despre care toți îmi vorbeau cu admirație, care, de la prima noastră întâlnire și cu toată rezistența mea, mi-a cucerit inima, pe care îmi era teama s-o curtez și care, plină de o generoasă încredere, a venit spre mine, mi-a întărit credința spre propria-mi valoare, mi-a dat o nouă speranță, o nouă forță de a lucra -și asta când aveam cea mai mare nevoie" ( S.Freud despre unica lui soție- Martha Bernays)
"N-aveam dreptul să mor atât timp cât ea mai era în viață, iar acum am acest drept" (legat de moartea mamei sale)
(Sigmund Freud si Martha Bernays)
" Un om ca mine nu poate trăi fără o obsesie, fără o pasiune ardentă, fără un tiran. Pe acest tiran l-am găsit și m-am supus lui trup și suflet. Poartă numele de psihologie și mi-am făcut dintotdeauna din ea scopul îndepărtat și cel mai atrăgător, cel de care mă ocup de când am dat peste nevroze" (îi scria el lui Fliess)
"Thumsee este cu adevărat un mic paradis, mai ales pentru copii[..]. Cât despre mine, relațiile cu peștii m-au prostit strașnic[..]" (scrisoare către Fliess, august 1901 - scrisorile către Fliess stau mărturie pentru istoria și dezvoltarea psihanalizei.Ele ne dau informații totodată, despre viața privată a lui Freud)
(Freud împreună cu fiul său Ernst, în 1901, în timpul vacanței de vară pe care o petrcea de fiecare dată cu familia)
"Cine putea să știe că, atât de departe, în America, la o oră de mers cu trenul de la Boston, un domn în vârstă, foarte stimat, așteptând cu nerăbdare Jahrbuch ( revista oficială de psihanaliză), citaște și înțelege totul și, după propriile-i cuvinte, <vorbește pentru noi> ?" (Scrisoare către Pfister, octombrie 1909)
("Prima recunoaștere oficială a eforturilor noastre" - Freud, Jung, Ferenczi, Jones și Brill îl înconjoară pe profesorul Stanley Hall, care-i primește la Clark Univesity)
<Freud descoperise un procedeu original pentru a izola celulele nervoase de restul țesuturilor și a facilita astfel examinarea la microscop. Datorită acestei tehnici noi a putut observa ganglionii spinali și măduva spinării la petromizon (pește asemănător cu țiparul)>
"Oricare ar fi forma manifestărilor sale, fundamentul accesului isteric este o amintire, rătăcirea unei scene care a jucat un rok important în boală. Conținutul amintirii este, în general, fie un traumatism a cărui intensitate a fost suficientă pentru a declanșa isteria la subiect, fie un incident care, deoarece a survenit într-un moment deosebit, a căpătat caracterul unui traumatism"
( "Studii despre isterie", dr. Sigmund Freud)
"Am găsit în mine, ca peste tot de altfel, sentimente de iubire față de mama mea și de gelozie față de tatăl meu, sentimente care sunt, cred, comune tuturor copiilor, chiar când apariția lor nu este atât de precoce ca la copiii deveniți isterici. Dacă acest lucru este adevărat, înțelegem în pofida tuturor obiecțiilor rationalecare se opun ipotezeiunei inexorabile fatalități, efectul frapant din 'Oedip rege'. Înțelegem, totodată, de ce toate dramele mai recente ale destinului trebuie să eșueze mizerabil.Sentimentele noastre se revoltă împotriva orcărui destin individual arbitrar. Dar legenda greacă a sesizat o compulsie pe care toți o recunosc, deoarece toți au resimțit-o. Fiecare spectator a fost odată, in germene, în imaginație, un Oedip și se îngrozește de împlinirea visului său transpus în realitate, freamătă urmărind refularea care desparte starea sa infantilă de starea actuală"
(scrisoare către Filess, octombrie 1897)
"Schema sexuală" (1895), menită să pună în evidență raporturile între lipsa excitației sexuale și stările de depresie.
" Buchetul dumneavoastă alb a ajuns cu bine și mi-a înfrumusețat, până ieri camera. Imi închipuiam că am devenit insensibil la laude și blam. Citind amabilele dumneavoastră rânduri și conștientizând plăcerea pe care ele mi-o produc, m-am gândit mai întâi că mă înșelam în privința fermității mele. Și totuși, relfectând, am conchis câ nu era adevărat. Mi-ați oferit, de fapt, nu laude, ci afecțiune și nu mi-e rușine de satisfacția mea. La vârsta aceasta, viața nu este ușoară, dar primăvara este splendidă, și la fel este dragostea".
By Alexandra Șuțu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu